Printesa Magica: (sapte soapte despre) Claritate

marți, 9 martie 2010

(sapte soapte despre) Claritate

Mi-e frig şi nu contează asta pentru tine. Unde eşti tu e soarele care ţi-a răpit sufletul.
Te-am trimis departe să te renaşti şi nu te mai recunosc. Tot ce mi-am dorit ţi s-a întâmplat. Eşti nou. Eşti viu. Eşti putere. Nu mai ai nevoie de mine să te cresc. Eşti eu cum eram si mai nou, sunt eu cum erai tu. E o ironie insuportabilă. Umbra copacului tău sufocă lăstarii cei noi. În ultimul timp nu mai dă rod nici iubirea.

Ma duc să visez că nu te-am întâlnit. Vreau să mă trezesc sigură. Şi singură. Vreau să mă regăsesc aşa cum ştiu că eram. Te şterg din istoria de până acum, curioasă ce explicaţie o să-mi dau la întâlnirea cu golul pe care îl ocupă amintirea ta.

Un câine urlă departe a jale. Şi el înţelege că tot ce este aici n-are garanţie, doar destinaţie. După un moment de reculegere, miroase o floare pe care n-a mai văzut-o. Zâmbeşte: uite încă una!


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu