“ îmi place cum mă priveşti cănd dorm, în ochii tăi mă simt ca un înger“ spun zâmbindu-ţi în întunericul dintre feţele semi-adormite. Uite, în spatele meu simt aripele cum se odihnesc pe carnea tare a aşternutului, sunt mici, albe şi câte un fulg se ridica când respir. Ai grijă când facem dragoste să nu le mototoleşti... decât un pic.
- Dacă te-aş ruga să mă mângâi aşa o mie de ani, ai face-o?
- Nu cred că pot, nici nu trăim atâta.
- Îţi spun un secret: suntem nemuritori şi putem face cu asta tot ce dorim. Dacă ai vrea, chiar ai putea să mă mângâi o mie de ani, mai ales că atâţia se trăiesc într-o clipă ca asta. Ce fericiţi ar fi oamenii dacă ar vedea că sunt nemuritori şi pentru că îşi pot trăi toate vieţile odată, împreună cu toate vieţile celorlalţi în timpul ce li s-a dat...
“Ştii, eu sunt unul din îngerii care urmau să devină oameni. Eu sunt deja viitorul omenirii. Şi într-o zi, toţi vor fi ca mine, doar mai buni, mai frumoşi, cu aripele mai mari şi mai viguroase.”
- Ai grijă să nu zbori prea sus, sau prea departe.
- Probabil că odată, o s-o fac, lumea este aşa de mare... Oriunde aş merge te-aş iubi, de prea-sus, de prea-departe, de nicăieri.
„Îmi doresc să fi fost chiar acum într-o poiană, să stau lungită în iarba deasă, să mă ridic şi să alerg printre flori. Fluturii mi s-ar prinde în păr, soarele pare că mă pluteşte alene şi păpădiile se ridică incet, către cer. „
- Eu cred că cu adevărat fraţii tăi sunt delfinii aşa cum fraţii mei sunt fluturii. La ce te gîndeşti chiar acum?
- Hmmm, mi te imaginez cu părul plin de fluturi.
- Aş arăta probabil aşa cum mă simt tot timpul: părul îmi vibrează de aripi minuscule şi delicate, fremătate de gânduri.
(Un gând pe care nu-l mărturisesc: cum trăiesc oare, perfect fericiţi, un delfin şi un fluture, unul apă şi altul cer. Nici măcar nu respiră la fel...)
„Mă uimeşte dragostea din talpa ta generoasă. Chiar din altă lume, îţi întinzi către mine fibrele sufletului să mă atingi. Cu orice. Şi mă întreb din nou, cum să iubeşti un Inger: Rebel. ”
- Dacă te-aş ruga să mă mângâi aşa o mie de ani, ai face-o?
- Nu cred că pot, nici nu trăim atâta.
- Îţi spun un secret: suntem nemuritori şi putem face cu asta tot ce dorim. Dacă ai vrea, chiar ai putea să mă mângâi o mie de ani, mai ales că atâţia se trăiesc într-o clipă ca asta. Ce fericiţi ar fi oamenii dacă ar vedea că sunt nemuritori şi pentru că îşi pot trăi toate vieţile odată, împreună cu toate vieţile celorlalţi în timpul ce li s-a dat...
“Ştii, eu sunt unul din îngerii care urmau să devină oameni. Eu sunt deja viitorul omenirii. Şi într-o zi, toţi vor fi ca mine, doar mai buni, mai frumoşi, cu aripele mai mari şi mai viguroase.”
- Ai grijă să nu zbori prea sus, sau prea departe.
- Probabil că odată, o s-o fac, lumea este aşa de mare... Oriunde aş merge te-aş iubi, de prea-sus, de prea-departe, de nicăieri.
„Îmi doresc să fi fost chiar acum într-o poiană, să stau lungită în iarba deasă, să mă ridic şi să alerg printre flori. Fluturii mi s-ar prinde în păr, soarele pare că mă pluteşte alene şi păpădiile se ridică incet, către cer. „
- Eu cred că cu adevărat fraţii tăi sunt delfinii aşa cum fraţii mei sunt fluturii. La ce te gîndeşti chiar acum?
- Hmmm, mi te imaginez cu părul plin de fluturi.
- Aş arăta probabil aşa cum mă simt tot timpul: părul îmi vibrează de aripi minuscule şi delicate, fremătate de gânduri.
(Un gând pe care nu-l mărturisesc: cum trăiesc oare, perfect fericiţi, un delfin şi un fluture, unul apă şi altul cer. Nici măcar nu respiră la fel...)
„Mă uimeşte dragostea din talpa ta generoasă. Chiar din altă lume, îţi întinzi către mine fibrele sufletului să mă atingi. Cu orice. Şi mă întreb din nou, cum să iubeşti un Inger: Rebel. ”
Lui Marius printre nori
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu