Transformare

Aveam o mână şi nu era a mea,
aveam un cuvânt şi nu-l spuneam eu,
aveam o lume şi nu eram în ea,
aveam un vis şi nu-l trăiam.

M-am renăscut într-o zi din lumină, tot înveşmântat în putere. Am îmbrăţişat universul cu dragoste: atunci visele au început să transforme întunericul în trăire.

Din degete mi-au răsărit ramuri, din palme mi-au înflorit stelele, iar părul mi-a devenit apa în care copiii de lut şi-au spălat conturul feţei primind spirit de foc…din el a întins aripele viguroase Fiinţa cu ochi de infinit, iar lacrima ei a picurat peste lume, dăruind un nou Tărâm din el însusi generat din nou şi din nou…

Ramonei la rădăcina copacului care am crescut