I promised myself I will taste the forbidden ultimate soothing chocolate feeling today, but I actually tasted the bitterness of not having you here (which would be better than any sweet known to human kind even before "human" ever existed).
I do have "someone" here, but my soul feels empty, as always without you, and songs are whispering long forgotten tales of wonder. I sleep alone tonight for not enough presence of you and too much of complete oblivion. If not of us, no chocolate feels the same.
I always thought dreams ARE - at least for the smallest of us who cannot make real life as great as imagination ever could. Just because they ARE the dreams of (maybe after-)life they have a sense of reality, of not only dreams. Still- dreams are not real-they tell me.
I AM! Therefore the DREAMS of you are, maybe even YOU ARE...somewhere between the day dreaming world and the night believing one..like a chocolate feeling, long forgotten,at least for now forbidden...
PS I know YOU know, you always did.
''
sâmbătă, 18 septembrie 2010
marți, 14 septembrie 2010
am o pofta nebuna...
m-am trezit dimineata in alarma telefonului care ma anunta despre o conversatie matinala pe skype.
m-am spalat pe fatza cat sa pot deschide ochii, mi-am facut ceai fierbinte energizant, un cocktail de plante hranitor, m-am conectat si am asteptat rabdatoare sa mi se raspunda la apel. Corespondentul dormea tacticos pentru ca intalnirea era pentru joi (cand oricum am deja altceva programat toata ziua) si realizez ca am castigat suficient timp cat sa constat realitatea hartiilor de facut ieri - sunt inca pe birou cu un TO DO imens al carui grad de urgenta a fost desemnat inainte de duminica...si respir adanc.
Constientizez:
sufletul meu e departe si trebuie inlocuit, pentru ca am pofta nebuna sa TRAIESC azi.
Ascult:
http://www.youtube.com/watch?v=V6Mclgw89nk&NR=1
Concluzionez:
Da, azi vreau sa ma dau vietii pe de-a intregul: sa lucrez frenetic la proiectele pe care le iubesc pana le finalizez si pot respira usurata ca maine nu le regasesc asteptandu-ma parasite pe birou intre hartii impersonale, apoi, cand gandurile revin, sa alerg de ele prin parc pana imi pierd respiratia, prabusindu-ma pe iarba cu ochii cat cerul, sa imi revin usor in minte, corp si cotidian dintre norisorii albi cu forme ciudate ai copilariei dominate de mirarea filosofica: "daca sunt elefanti de ce zboara?"
AZI vreau sa ma intalnesc „äll’ímproviso” cu o calatoare neobosita printre lumi si multimi de oameni interesanti, de unde imi aduce povesti frumoase, pline de savoare, cadouri cu esenta locurilor pe unde a trecut si lectii de viata universal valabile. ...sa ne impartasim cele mai noi revelatii despre sensul viitorului cand il intorci cu fata la prezent...sa savuram o ceasca de ceai aburit cu gust de toamna-vara pe sfarsite si iarna-curand...sa radem si sa fim fericite ca suntem si ca ne facem loc in viata pentru celalalta, de dragul de a experimenta dinauntrul altcuiva alternative existentiale dezirabile si potentiale.
Ca o fireasca continuare a unei zile traite pana la ultimul strop de deliciu o sa mananc ceva asortat si ezit intre „citron merenguee” sau „souflee du chocolat”.
Stiu!
m-am spalat pe fatza cat sa pot deschide ochii, mi-am facut ceai fierbinte energizant, un cocktail de plante hranitor, m-am conectat si am asteptat rabdatoare sa mi se raspunda la apel. Corespondentul dormea tacticos pentru ca intalnirea era pentru joi (cand oricum am deja altceva programat toata ziua) si realizez ca am castigat suficient timp cat sa constat realitatea hartiilor de facut ieri - sunt inca pe birou cu un TO DO imens al carui grad de urgenta a fost desemnat inainte de duminica...si respir adanc.
Constientizez:
sufletul meu e departe si trebuie inlocuit, pentru ca am pofta nebuna sa TRAIESC azi.
Ascult:
http://www.youtube.com/watch?v=V6Mclgw89nk&NR=1
Concluzionez:
Da, azi vreau sa ma dau vietii pe de-a intregul: sa lucrez frenetic la proiectele pe care le iubesc pana le finalizez si pot respira usurata ca maine nu le regasesc asteptandu-ma parasite pe birou intre hartii impersonale, apoi, cand gandurile revin, sa alerg de ele prin parc pana imi pierd respiratia, prabusindu-ma pe iarba cu ochii cat cerul, sa imi revin usor in minte, corp si cotidian dintre norisorii albi cu forme ciudate ai copilariei dominate de mirarea filosofica: "daca sunt elefanti de ce zboara?"
AZI vreau sa ma intalnesc „äll’ímproviso” cu o calatoare neobosita printre lumi si multimi de oameni interesanti, de unde imi aduce povesti frumoase, pline de savoare, cadouri cu esenta locurilor pe unde a trecut si lectii de viata universal valabile. ...sa ne impartasim cele mai noi revelatii despre sensul viitorului cand il intorci cu fata la prezent...sa savuram o ceasca de ceai aburit cu gust de toamna-vara pe sfarsite si iarna-curand...sa radem si sa fim fericite ca suntem si ca ne facem loc in viata pentru celalalta, de dragul de a experimenta dinauntrul altcuiva alternative existentiale dezirabile si potentiale.
Ca o fireasca continuare a unei zile traite pana la ultimul strop de deliciu o sa mananc ceva asortat si ezit intre „citron merenguee” sau „souflee du chocolat”.
Stiu!
Apoi ma voi intorce acasa si voi face dragoste nebuna cu cel care ma iubeste nespus, de necuprins, cu dulceata inocenta a unui inceput de lume neatinsa de omenesc...o sa ma rasfat in privirea adanca si limpede a dragostei adevarate, devotate, niciodata resemnate, coplesitoare si inaltatoare, deplina si inconfundabila, a iubitului pe care l–am visat, pe care l-am ales si reales de mii de ori, inclusiv azi...cand campurile deschise ma chemau departe cu voci ademenitoare... aleg sa stau aici
http://www.youtube.com/watch?v=7l74d1fmZbw&feature=related
Azi sau maine, sau orice azi sau orice ieri - maine al unui alaltaieri sunt acelasi fel de astazi: am aceleasi elanuri - de desavarsire si aleanuri-de explorare, aceiasi prieteni - comori, aceeasi dragoste-fermecata, aceleasi dorinte- misterioase si de fiecare data emotii noi, trairi cu noi intensitati si...
AZI este recomfortant sa ma regasesc stiind ca si eu sunt aceeasi. Mi-era dor de mine.
Cu mine cea dintotodeauna incepe un nou azi...
luni, 14 iunie 2010
Al 13-lea gand, al Alinei
Aveam dreptate dintotdeauna: poţi să umbli prin lume nerecunoscut, pe stradă să te fluiere şoferii, mulţimea să te înghesuie la metrou, poliţia să te scruteze suspicioasă noaptea în parc, nebunul din sens invers să te întrebe cu compasiune “aşa-i că şi pe tine te doare, uneori rău, capul?”... Iar ţie să-ţi bată neostenită în piept inimă de zburător pe muzică de creier genial alergând neştiut printre anonimi cu multe buzunare goale... mereu pregătit pentru darurile bogate cu care Universul te aşteaptă de când te-ai născut.
La un moment dat, unul anumit, visul despre tine şi viaţa pe care o trăieşti devin acelaşi miracol: ziua de azi. Oamenii stau la coadă să-ţi ceară autografe, prietenii de cafea sunt uriaşii în umbra cărora ai crescut, cămăruţa de creaţie este inima unui castel, copii pe care nu îndrăzneai să-i ai de frica lui mâine incert, îşi împart frăţeşte câinele pe peluză, iar TU, cu dragostea în braţe eşti exact acelaşi, numai că acum te recunosc şi ceilalţi.
Spatiului meu urias pentru implinire si expresie de sine, Alina
miercuri, 9 iunie 2010
Cadouri Magice
Ne completează să dăruim. Ne este la fel de necesar ca aerul pe care-l respirăm. Pentru că suntem foarte plini de dragoste pentru ceilalţi. Iar cînd aprecierea noastră nu mai încape în cuvinte, faptele devin forma de exprimare în sine si ştim ca orice efort este incomparabil cu ce vrem să transmitem celor dragi.Atunci luăm starea de spirit: iubire, respect, grijă, atenţie, iertare, surpriza, bună-dispoziţie sau inspiraţie şi o întruchipăm într-un cadou de culoarea, forma, aroma sau textura elocventă.
Apoi o împachetăm complicat ca sentimentul sau simplu ca gestul de-a oferi şi-o dăruim din toată inima.
Ochii miraţi, zâmbetul de încantare, mâinile nerăbdătoare, strigătul de bucurie însoţit de îmbraţişarea de mulţumire, ne răsplătesc înmiit emoţiile si căutarile.
De-abia aşteptam următoarea ocazie să facem pe cineva fericit: ne simţim mai buni şi mai umani când ne dăm voie să fim fragili şi plini de speranţă.
Când dăruim valoare primim în schimb Magie. Şi asta ne dă savoarea de a trăi!
Lui Florin din conştiinţa fiecărui DaVinci
marți, 1 iunie 2010
Mostenire
Suntem în aşteptarea unei Duminici întârziate. Vrem apă, soare, verde, moale.
Un prieten, o undiţă, un triumf. Pufi de păpădie ridicaţi spre jungla din nori.
...râs gâdilicios de copil vânând balonaşe de săpun...
Un vin cu limba aspră ameţind o tartă apetisantă. Greieri complici in concert.
Unduiri de rochie vaporoasă. Şipote la marginea lumii.
Cuvinte revelatoare plonjând de pe hârtie în suflet.
...cercuri. Din ce în ce mai mari, mai adânci, mai departe...
Un prieten, o undiţă, un triumf. Pufi de păpădie ridicaţi spre jungla din nori.
...râs gâdilicios de copil vânând balonaşe de săpun...
Un vin cu limba aspră ameţind o tartă apetisantă. Greieri complici in concert.
Unduiri de rochie vaporoasă. Şipote la marginea lumii.
Cuvinte revelatoare plonjând de pe hârtie în suflet.
...cercuri. Din ce în ce mai mari, mai adânci, mai departe...
sâmbătă, 22 mai 2010
Toti cei din unu
Suntem cu toţii unul şi fiecare celălalt. Ne căutăm zi de zi în expresiile oamenilor de pe stradă, prietenilor din club şi familiei de-acasă.
Tânjim să ne celebrăm aşa cum ne cunoaştem şi cum vrem să fim recunoscuţi: unici în sine, cu lumi întregi de explorat în tot minutul, nesăţioşi de fericire, vibranţi de dragoste, dornici de armonie.
Când închinăm, ne redăruim ancestral cu fiecare picătura de vin savuros. Panea proaspata devine cea mai înaltă expresie a ce este bun aici, înauntru.
Sărbătorind ne redescoperim. Aflăm că avem cascade în adâncuri şi că din ele saltă afară toate timpurile fiinţei: naşterea, iubirea, sacrificiul, devenirea, viitorul, aşteptarea, întalnirea, mişcarea, calmul, zâmbetul, muzica, bucuria.
Dăruind ne reîntregim. Noi şi din nou.
Fiecare.
Toţi.
Tânjim să ne celebrăm aşa cum ne cunoaştem şi cum vrem să fim recunoscuţi: unici în sine, cu lumi întregi de explorat în tot minutul, nesăţioşi de fericire, vibranţi de dragoste, dornici de armonie.
Când închinăm, ne redăruim ancestral cu fiecare picătura de vin savuros. Panea proaspata devine cea mai înaltă expresie a ce este bun aici, înauntru.
Sărbătorind ne redescoperim. Aflăm că avem cascade în adâncuri şi că din ele saltă afară toate timpurile fiinţei: naşterea, iubirea, sacrificiul, devenirea, viitorul, aşteptarea, întalnirea, mişcarea, calmul, zâmbetul, muzica, bucuria.
Dăruind ne reîntregim. Noi şi din nou.
Fiecare.
Toţi.
luni, 17 mai 2010
Ingerii dintre noi
“ îmi place cum mă priveşti cănd dorm, în ochii tăi mă simt ca un înger“ spun zâmbindu-ţi în întunericul dintre feţele semi-adormite. Uite, în spatele meu simt aripele cum se odihnesc pe carnea tare a aşternutului, sunt mici, albe şi câte un fulg se ridica când respir. Ai grijă când facem dragoste să nu le mototoleşti... decât un pic.
- Dacă te-aş ruga să mă mângâi aşa o mie de ani, ai face-o?
- Nu cred că pot, nici nu trăim atâta.
- Îţi spun un secret: suntem nemuritori şi putem face cu asta tot ce dorim. Dacă ai vrea, chiar ai putea să mă mângâi o mie de ani, mai ales că atâţia se trăiesc într-o clipă ca asta. Ce fericiţi ar fi oamenii dacă ar vedea că sunt nemuritori şi pentru că îşi pot trăi toate vieţile odată, împreună cu toate vieţile celorlalţi în timpul ce li s-a dat...
“Ştii, eu sunt unul din îngerii care urmau să devină oameni. Eu sunt deja viitorul omenirii. Şi într-o zi, toţi vor fi ca mine, doar mai buni, mai frumoşi, cu aripele mai mari şi mai viguroase.”
- Ai grijă să nu zbori prea sus, sau prea departe.
- Probabil că odată, o s-o fac, lumea este aşa de mare... Oriunde aş merge te-aş iubi, de prea-sus, de prea-departe, de nicăieri.
„Îmi doresc să fi fost chiar acum într-o poiană, să stau lungită în iarba deasă, să mă ridic şi să alerg printre flori. Fluturii mi s-ar prinde în păr, soarele pare că mă pluteşte alene şi păpădiile se ridică incet, către cer. „
- Eu cred că cu adevărat fraţii tăi sunt delfinii aşa cum fraţii mei sunt fluturii. La ce te gîndeşti chiar acum?
- Hmmm, mi te imaginez cu părul plin de fluturi.
- Aş arăta probabil aşa cum mă simt tot timpul: părul îmi vibrează de aripi minuscule şi delicate, fremătate de gânduri.
(Un gând pe care nu-l mărturisesc: cum trăiesc oare, perfect fericiţi, un delfin şi un fluture, unul apă şi altul cer. Nici măcar nu respiră la fel...)
„Mă uimeşte dragostea din talpa ta generoasă. Chiar din altă lume, îţi întinzi către mine fibrele sufletului să mă atingi. Cu orice. Şi mă întreb din nou, cum să iubeşti un Inger: Rebel. ”
- Dacă te-aş ruga să mă mângâi aşa o mie de ani, ai face-o?
- Nu cred că pot, nici nu trăim atâta.
- Îţi spun un secret: suntem nemuritori şi putem face cu asta tot ce dorim. Dacă ai vrea, chiar ai putea să mă mângâi o mie de ani, mai ales că atâţia se trăiesc într-o clipă ca asta. Ce fericiţi ar fi oamenii dacă ar vedea că sunt nemuritori şi pentru că îşi pot trăi toate vieţile odată, împreună cu toate vieţile celorlalţi în timpul ce li s-a dat...
“Ştii, eu sunt unul din îngerii care urmau să devină oameni. Eu sunt deja viitorul omenirii. Şi într-o zi, toţi vor fi ca mine, doar mai buni, mai frumoşi, cu aripele mai mari şi mai viguroase.”
- Ai grijă să nu zbori prea sus, sau prea departe.
- Probabil că odată, o s-o fac, lumea este aşa de mare... Oriunde aş merge te-aş iubi, de prea-sus, de prea-departe, de nicăieri.
„Îmi doresc să fi fost chiar acum într-o poiană, să stau lungită în iarba deasă, să mă ridic şi să alerg printre flori. Fluturii mi s-ar prinde în păr, soarele pare că mă pluteşte alene şi păpădiile se ridică incet, către cer. „
- Eu cred că cu adevărat fraţii tăi sunt delfinii aşa cum fraţii mei sunt fluturii. La ce te gîndeşti chiar acum?
- Hmmm, mi te imaginez cu părul plin de fluturi.
- Aş arăta probabil aşa cum mă simt tot timpul: părul îmi vibrează de aripi minuscule şi delicate, fremătate de gânduri.
(Un gând pe care nu-l mărturisesc: cum trăiesc oare, perfect fericiţi, un delfin şi un fluture, unul apă şi altul cer. Nici măcar nu respiră la fel...)
„Mă uimeşte dragostea din talpa ta generoasă. Chiar din altă lume, îţi întinzi către mine fibrele sufletului să mă atingi. Cu orice. Şi mă întreb din nou, cum să iubeşti un Inger: Rebel. ”
Lui Marius printre nori
Abonați-vă la:
Postări (Atom)