I promised myself I will taste the forbidden ultimate soothing chocolate feeling today, but I actually tasted the bitterness of not having you here (which would be better than any sweet known to human kind even before "human" ever existed).
I do have "someone" here, but my soul feels empty, as always without you, and songs are whispering long forgotten tales of wonder. I sleep alone tonight for not enough presence of you and too much of complete oblivion. If not of us, no chocolate feels the same.
I always thought dreams ARE - at least for the smallest of us who cannot make real life as great as imagination ever could. Just because they ARE the dreams of (maybe after-)life they have a sense of reality, of not only dreams. Still- dreams are not real-they tell me.
I AM! Therefore the DREAMS of you are, maybe even YOU ARE...somewhere between the day dreaming world and the night believing one..like a chocolate feeling, long forgotten,at least for now forbidden...
PS I know YOU know, you always did.
''
Se afișează postările cu eticheta Scene. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Scene. Afișați toate postările
sâmbătă, 18 septembrie 2010
marți, 14 septembrie 2010
am o pofta nebuna...
m-am trezit dimineata in alarma telefonului care ma anunta despre o conversatie matinala pe skype.
m-am spalat pe fatza cat sa pot deschide ochii, mi-am facut ceai fierbinte energizant, un cocktail de plante hranitor, m-am conectat si am asteptat rabdatoare sa mi se raspunda la apel. Corespondentul dormea tacticos pentru ca intalnirea era pentru joi (cand oricum am deja altceva programat toata ziua) si realizez ca am castigat suficient timp cat sa constat realitatea hartiilor de facut ieri - sunt inca pe birou cu un TO DO imens al carui grad de urgenta a fost desemnat inainte de duminica...si respir adanc.
Constientizez:
sufletul meu e departe si trebuie inlocuit, pentru ca am pofta nebuna sa TRAIESC azi.
Ascult:
http://www.youtube.com/watch?v=V6Mclgw89nk&NR=1
Concluzionez:
Da, azi vreau sa ma dau vietii pe de-a intregul: sa lucrez frenetic la proiectele pe care le iubesc pana le finalizez si pot respira usurata ca maine nu le regasesc asteptandu-ma parasite pe birou intre hartii impersonale, apoi, cand gandurile revin, sa alerg de ele prin parc pana imi pierd respiratia, prabusindu-ma pe iarba cu ochii cat cerul, sa imi revin usor in minte, corp si cotidian dintre norisorii albi cu forme ciudate ai copilariei dominate de mirarea filosofica: "daca sunt elefanti de ce zboara?"
AZI vreau sa ma intalnesc „äll’ímproviso” cu o calatoare neobosita printre lumi si multimi de oameni interesanti, de unde imi aduce povesti frumoase, pline de savoare, cadouri cu esenta locurilor pe unde a trecut si lectii de viata universal valabile. ...sa ne impartasim cele mai noi revelatii despre sensul viitorului cand il intorci cu fata la prezent...sa savuram o ceasca de ceai aburit cu gust de toamna-vara pe sfarsite si iarna-curand...sa radem si sa fim fericite ca suntem si ca ne facem loc in viata pentru celalalta, de dragul de a experimenta dinauntrul altcuiva alternative existentiale dezirabile si potentiale.
Ca o fireasca continuare a unei zile traite pana la ultimul strop de deliciu o sa mananc ceva asortat si ezit intre „citron merenguee” sau „souflee du chocolat”.
Stiu!
m-am spalat pe fatza cat sa pot deschide ochii, mi-am facut ceai fierbinte energizant, un cocktail de plante hranitor, m-am conectat si am asteptat rabdatoare sa mi se raspunda la apel. Corespondentul dormea tacticos pentru ca intalnirea era pentru joi (cand oricum am deja altceva programat toata ziua) si realizez ca am castigat suficient timp cat sa constat realitatea hartiilor de facut ieri - sunt inca pe birou cu un TO DO imens al carui grad de urgenta a fost desemnat inainte de duminica...si respir adanc.
Constientizez:
sufletul meu e departe si trebuie inlocuit, pentru ca am pofta nebuna sa TRAIESC azi.
Ascult:
http://www.youtube.com/watch?v=V6Mclgw89nk&NR=1
Concluzionez:
Da, azi vreau sa ma dau vietii pe de-a intregul: sa lucrez frenetic la proiectele pe care le iubesc pana le finalizez si pot respira usurata ca maine nu le regasesc asteptandu-ma parasite pe birou intre hartii impersonale, apoi, cand gandurile revin, sa alerg de ele prin parc pana imi pierd respiratia, prabusindu-ma pe iarba cu ochii cat cerul, sa imi revin usor in minte, corp si cotidian dintre norisorii albi cu forme ciudate ai copilariei dominate de mirarea filosofica: "daca sunt elefanti de ce zboara?"
AZI vreau sa ma intalnesc „äll’ímproviso” cu o calatoare neobosita printre lumi si multimi de oameni interesanti, de unde imi aduce povesti frumoase, pline de savoare, cadouri cu esenta locurilor pe unde a trecut si lectii de viata universal valabile. ...sa ne impartasim cele mai noi revelatii despre sensul viitorului cand il intorci cu fata la prezent...sa savuram o ceasca de ceai aburit cu gust de toamna-vara pe sfarsite si iarna-curand...sa radem si sa fim fericite ca suntem si ca ne facem loc in viata pentru celalalta, de dragul de a experimenta dinauntrul altcuiva alternative existentiale dezirabile si potentiale.
Ca o fireasca continuare a unei zile traite pana la ultimul strop de deliciu o sa mananc ceva asortat si ezit intre „citron merenguee” sau „souflee du chocolat”.
Stiu!
Apoi ma voi intorce acasa si voi face dragoste nebuna cu cel care ma iubeste nespus, de necuprins, cu dulceata inocenta a unui inceput de lume neatinsa de omenesc...o sa ma rasfat in privirea adanca si limpede a dragostei adevarate, devotate, niciodata resemnate, coplesitoare si inaltatoare, deplina si inconfundabila, a iubitului pe care l–am visat, pe care l-am ales si reales de mii de ori, inclusiv azi...cand campurile deschise ma chemau departe cu voci ademenitoare... aleg sa stau aici
http://www.youtube.com/watch?v=7l74d1fmZbw&feature=related
Azi sau maine, sau orice azi sau orice ieri - maine al unui alaltaieri sunt acelasi fel de astazi: am aceleasi elanuri - de desavarsire si aleanuri-de explorare, aceiasi prieteni - comori, aceeasi dragoste-fermecata, aceleasi dorinte- misterioase si de fiecare data emotii noi, trairi cu noi intensitati si...
AZI este recomfortant sa ma regasesc stiind ca si eu sunt aceeasi. Mi-era dor de mine.
Cu mine cea dintotodeauna incepe un nou azi...
duminică, 25 aprilie 2010
(ano)timpurile unei flori
am o orhidee pe birou. se incapataneaza sa supravietuiasca de la sf. maria incoace. ba chiar mai mult, indrazneste sa infloreasca. repetat. unii boboci s-au ofilit nedeschisi. i-am rupt dezamagita si-am ciuntit-o in imperfectiunea ei frustranta. lent si sigur, zi de zi, mai deschide cate o petala timida.
cum imi iau ochii de pe ea un timp ma trezesc c-a explodat intr-un violet seren si intimidant
prin darzenia lui nesemnificativa. dar EU sunt om. si interpretez: imi face in ciuda!
o pandesc sa vad si eu cat o sa mai insiste cu frumusetea asta netulburata de fricile mele copilaresti (daca ma trezesc maine si nu mai sunt flori, sau si mai rau, nici macar boboci pe cale sa se deschida?)
ironia orhideei mele este ca o ingrijesc, o pazesc, o iubesc si ei nu-i pasa.
infloreste pentru ca asa a fost creata, cu un destin al ei imuabil de frumusete tulburatoare chiar si dupa aparenta moarte fizica.
o orhidee, intr-o glastra, undeva, ma psihanalizeaza tarziu in noapte, dar eu n-am timp s-o ascult pentru ca shhhhh, acum tocmai infloresc gingas de dupa aparenta moarte spirituala....
cum imi iau ochii de pe ea un timp ma trezesc c-a explodat intr-un violet seren si intimidant
prin darzenia lui nesemnificativa. dar EU sunt om. si interpretez: imi face in ciuda!
o pandesc sa vad si eu cat o sa mai insiste cu frumusetea asta netulburata de fricile mele copilaresti (daca ma trezesc maine si nu mai sunt flori, sau si mai rau, nici macar boboci pe cale sa se deschida?)
ironia orhideei mele este ca o ingrijesc, o pazesc, o iubesc si ei nu-i pasa.
infloreste pentru ca asa a fost creata, cu un destin al ei imuabil de frumusete tulburatoare chiar si dupa aparenta moarte fizica.
o orhidee, intr-o glastra, undeva, ma psihanalizeaza tarziu in noapte, dar eu n-am timp s-o ascult pentru ca shhhhh, acum tocmai infloresc gingas de dupa aparenta moarte spirituala....
joi, 1 aprilie 2010
Soricelo
Soricelul zise catre elefant: dar eu am fost si bolnav cand eram mic, poate si de aceea…
Uite asa, noi toti soriceii, pastram scuze din copilariile noastre bolnavicioase.
Nimic nu se schimba: doar corpul creste, se lungeste, se lateste, imbatraneste si…moare!
Copilul, ramane identic cu sine in interior, mirat de atata agitatie inutila.
Exemplul real cu care m-am confruntat pentru a izbucni in aceast sir ideatic este urmatorul:
El - eternul pre si foarte ocupat-ul, nu poate fi rupt de orice ii absoarbe atentia (fiinta si toate mecanismele de cooperare sau supravietuire) ca sa se joace 10 secunde cu pronuntia lui ”scuasa” in loc de “scoasa”.
Fraza e irelevanta – de explorat doar senzatia, miscarea maxilarului, neobisnuitul sunet si impactul asupra limbajului cotidian, al obiceilui intiparit pe scorta, de a pronunta O nu U!
Il intreb: “da’tu erai plictisitor cand erai mic?”
El: NU. Eram foarte ocupat!
(asa e, adevarat, chiar era)
Tot asa cum e pre(a)ocupat de atunci incoace (sau: incUace).
Uite asa, noi toti soriceii, pastram scuze din copilariile noastre bolnavicioase.
Nimic nu se schimba: doar corpul creste, se lungeste, se lateste, imbatraneste si…moare!
Copilul, ramane identic cu sine in interior, mirat de atata agitatie inutila.
Exemplul real cu care m-am confruntat pentru a izbucni in aceast sir ideatic este urmatorul:
El - eternul pre si foarte ocupat-ul, nu poate fi rupt de orice ii absoarbe atentia (fiinta si toate mecanismele de cooperare sau supravietuire) ca sa se joace 10 secunde cu pronuntia lui ”scuasa” in loc de “scoasa”.
Fraza e irelevanta – de explorat doar senzatia, miscarea maxilarului, neobisnuitul sunet si impactul asupra limbajului cotidian, al obiceilui intiparit pe scorta, de a pronunta O nu U!
Il intreb: “da’tu erai plictisitor cand erai mic?”
El: NU. Eram foarte ocupat!
(asa e, adevarat, chiar era)
Tot asa cum e pre(a)ocupat de atunci incoace (sau: incUace).
joi, 11 februarie 2010
Emotii din Nou(a)
Nine Signor Contini, nove e nuove emozioni…
Am ascultat cantecul de lebada al unui personaj care in fictiunea vietii mele de creator inflacarat este atat de prezent, real si neexprimat (ca sa nu spun reprimat) incat, dupa ultima nota, mi-am dorit ca muzica sa poata fi tatuata. Intiparita cu foc in piele, in straturi suprapuse de note, cuvinte, coruri si ritmuri, astfel incat dansul in ametitoarele lui valente emotionale sa iradieze prin porii mei catre lume, sa ma poata trai dinafara inauntru si sa deliram impreuna printre versuri, pe deasupra strazilor bantuite de demonii arzatori ai nascatorilor de iluzii de pretutindeni:
“mi-ar placea sa fiu aici
mi-ar placea sa fiu acolo
mi-ar placea sa fiu peste tot in acelasi timp.
Stiu ca asta este o contradictie in termeni
si este o problema mai ales atunci cand trupul meu se apropie de cincizeci
iar mintea mea se-ndrepta catre zece.
De-abia pot sta treaz dar nici nu ma pot face sa-dorm
si nici nu vreau sa ma trezesc maine dimineata la mijirea zorilor cu inima-n flacari…
Dar de ce s-o iau asa in serios?
In cele din urma nu este nimic de riscat, doar pe mine insumi!
Vreau sa fiu tanar
si vreau sa fiu batran.
Mi-ar placea sa fiu intelept inaintea timpului meu
si totusi sa fiu nebunesc si epatant si indraznet.
Mi-as dori ca Universul sa se plece in genunchi si sa zica:
-Tot ce-ti doresti este in regula
si chiar daca este imposibil il vom face sa se intample.
Asta este tot ce vreau.
Tanjesc dupa mai mult.
De ce ar trebui sa ma multumesc cu mai putin?
Te intreb: la ce e bun un lucru bun daca nu-l duci la exces?
Ca limitari un singur lucru regret
ca dor unul singur ca mine am intalnit vreodata!
Mi-ar placea sa mai am inca unul ca mine
sa calatoresc impreuna cu mine insumi si chiar mi-ar placea sa cantam un duet.
Mi-ar placea sa fiu aici cantand laolalta cu mine
Si cantecul meu sa fie acolo coborand chiar acum pe barna aceea…
Peste tot peste tot peste tot peste tot eu.
(asta e o contradictie in termeni)
Eu Eu Eu Eu Eu EU!
Vreau sa fiu Proust sau Marchizul de Sade
Mi-ar placea sa fiu Crist, Mohamed, Budha
Dar sa nu fiu obligat sa cred in Dumnezeu.
Tot ce stiu este ca vreau sa cred cu toata inima.
E sfarsitul daca ceva important nu incepe.
Vreau sa fiu tanar dar trebuie sa fiu batran
Ceea ce vreau este o poveste cu tunete si fulgere
care este imediat traita si repovestita.
Mi-as dori ca Universul sa se plece in genunchi si sa zica:
-Tot ce-ti face placere este in regula
si chiar daca este ridicol il vom face sa se intample.
Asa ca fa sa se intample!
Asta e tot ce doresc.”
Cateodata spiritele se linistesc si se face lumina. Uneori si dorintele se implinesc. Dupa zbateri se asterne tacerea.
Si atunci stiu: "eu" este peste tot deja, pentru ca eu esti tu, iar tu esti acolo tot asa cum eu sunt aici. Iar cand eu recunosc existenta ta si a noastra, atunci si tu esti peste tot, pentru ca ai si tu eurile tale care iti tin companie, te inteleg si te alina. Iar ele sunt creatoarele mele, la fel de bine cum eu sunt muza celorlalte. Oricum suntem si esti si sunt peste tot. Dintotdeauna.
Cortina, va rog!
Certo Maestro, si gira…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)