Devenire

Prietenii îmi spun că locuiesc într-o grădină. Aş fi preferat o livadă, deşi uneori mi se pare că frunzele copacilor vor să-mi fure lacome cerul.
Uneori mă pierd şi te strig să te iei dupa umbra cuvintelor pe zapadă, să mă aduci înapoi în sufletul tău unde ceafa ţi se oferea drept coală albă pentru notiţele de peste zi sau câmp deschis imaginarului din noapte...

Toate panselele au tăcut când mi-am trecut respirarea printre ele, mi-au îmbrăţişat dorul cu parfum greu de insomnie şi acum le duc cu mine în tumultul scrisului de pe pereţi.
Mi se pare că înaintez în reluare printre lucruri pe care le inventez pas cu pas pe deasupra celorlalte pe care le ştiam fară a le fi întâlnit vreodată.

Din când în când înţeleg sentimentele criptate ale crizantemelor şi le povestesc despre mine în foşnete similare. Ele zâmbesc recunoscătoare şi te laudă în gând pentru inspiraţia de a mă fi crescut ca eu însămi, de azi şi mai ales, de mâine.

Te invit să apari chiar acum, să ne bucurăm de ce va fi. Răsadurile oamenilor de mâine stau să inflorească...

Danianei intru dragoste, încredere şi viziune