am o orhidee pe birou. se incapataneaza sa supravietuiasca de la sf. maria incoace. ba chiar mai mult, indrazneste sa infloreasca. repetat. unii boboci s-au ofilit nedeschisi. i-am rupt dezamagita si-am ciuntit-o in imperfectiunea ei frustranta. lent si sigur, zi de zi, mai deschide cate o petala timida.
cum imi iau ochii de pe ea un timp ma trezesc c-a explodat intr-un violet seren si intimidant
prin darzenia lui nesemnificativa. dar EU sunt om. si interpretez: imi face in ciuda!
o pandesc sa vad si eu cat o sa mai insiste cu frumusetea asta netulburata de fricile mele copilaresti (daca ma trezesc maine si nu mai sunt flori, sau si mai rau, nici macar boboci pe cale sa se deschida?)
ironia orhideei mele este ca o ingrijesc, o pazesc, o iubesc si ei nu-i pasa.
infloreste pentru ca asa a fost creata, cu un destin al ei imuabil de frumusete tulburatoare chiar si dupa aparenta moarte fizica.
o orhidee, intr-o glastra, undeva, ma psihanalizeaza tarziu in noapte, dar eu n-am timp s-o ascult pentru ca shhhhh, acum tocmai infloresc gingas de dupa aparenta moarte spirituala....
cum imi iau ochii de pe ea un timp ma trezesc c-a explodat intr-un violet seren si intimidant
prin darzenia lui nesemnificativa. dar EU sunt om. si interpretez: imi face in ciuda!
o pandesc sa vad si eu cat o sa mai insiste cu frumusetea asta netulburata de fricile mele copilaresti (daca ma trezesc maine si nu mai sunt flori, sau si mai rau, nici macar boboci pe cale sa se deschida?)
ironia orhideei mele este ca o ingrijesc, o pazesc, o iubesc si ei nu-i pasa.
infloreste pentru ca asa a fost creata, cu un destin al ei imuabil de frumusete tulburatoare chiar si dupa aparenta moarte fizica.
o orhidee, intr-o glastra, undeva, ma psihanalizeaza tarziu in noapte, dar eu n-am timp s-o ascult pentru ca shhhhh, acum tocmai infloresc gingas de dupa aparenta moarte spirituala....
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu