Emotii din Nou(a)

Nine Signor Contini, nove e nuove emozioni…

Am ascultat cantecul de lebada al unui personaj care in fictiunea vietii mele de creator inflacarat este atat de prezent, real si neexprimat (ca sa nu spun reprimat) incat, dupa ultima nota, mi-am dorit ca muzica sa poata fi tatuata. Intiparita cu foc in piele, in straturi suprapuse de note, cuvinte, coruri si ritmuri, astfel incat dansul in ametitoarele lui valente emotionale sa iradieze prin porii mei catre lume, sa ma poata trai dinafara inauntru si sa deliram impreuna printre versuri, pe deasupra strazilor bantuite de demonii arzatori ai nascatorilor de iluzii de pretutindeni:

“mi-ar placea sa fiu aici
mi-ar placea sa fiu acolo
mi-ar placea sa fiu peste tot in acelasi timp.
Stiu ca asta este o contradictie in termeni
si este o problema mai ales atunci cand trupul meu se apropie de cincizeci
iar mintea mea se-ndrepta catre zece.

De-abia pot sta treaz dar nici nu ma pot face sa-dorm
si nici nu vreau sa ma trezesc maine dimineata la mijirea zorilor cu inima-n flacari…

Dar de ce s-o iau asa in serios?
In cele din urma nu este nimic de riscat, doar pe mine insumi!

Vreau sa fiu tanar
si vreau sa fiu batran.
Mi-ar placea sa fiu intelept inaintea timpului meu
si totusi sa fiu nebunesc si epatant si indraznet.
Mi-as dori ca Universul sa se plece in genunchi si sa zica:
-Tot ce-ti doresti este in regula
si chiar daca este imposibil il vom face sa se intample.
Asta este tot ce vreau.

Tanjesc dupa mai mult.
De ce ar trebui sa ma multumesc cu mai putin?
Te intreb: la ce e bun un lucru bun daca nu-l duci la exces?
Ca limitari un singur lucru regret
ca dor unul singur ca mine am intalnit vreodata!

Mi-ar placea sa mai am inca unul ca mine
sa calatoresc impreuna cu mine insumi si chiar mi-ar placea sa cantam un duet.
Mi-ar placea sa fiu aici cantand laolalta cu mine
Si cantecul meu sa fie acolo coborand chiar acum pe barna aceea…
Peste tot peste tot peste tot peste tot eu.
(asta e o contradictie in termeni)
Eu Eu Eu Eu Eu EU!

Vreau sa fiu Proust sau Marchizul de Sade
Mi-ar placea sa fiu Crist, Mohamed, Budha
Dar sa nu fiu obligat sa cred in Dumnezeu.

Tot ce stiu este ca vreau sa cred cu toata inima.
E sfarsitul daca ceva important nu incepe.

Vreau sa fiu tanar dar trebuie sa fiu batran
Ceea ce vreau este o poveste cu tunete si fulgere
care este imediat traita si repovestita.
Mi-as dori ca Universul sa se plece in genunchi si sa zica:
-Tot ce-ti face placere este in regula
si chiar daca este ridicol il vom face sa se intample.
Asa ca fa sa se intample!

Asta e tot ce doresc.”

Cateodata spiritele se linistesc si se face lumina. Uneori si dorintele se implinesc. Dupa zbateri se asterne tacerea.
Si atunci stiu: "eu" este peste tot deja, pentru ca eu esti tu, iar tu esti acolo tot asa cum eu sunt aici. Iar cand eu recunosc existenta ta si a noastra, atunci si tu esti peste tot, pentru ca ai si tu eurile tale care iti tin companie, te inteleg si te alina. Iar ele sunt creatoarele mele, la fel de bine cum eu sunt muza celorlalte. Oricum suntem si esti si sunt peste tot. Dintotdeauna.

Cortina, va rog!

Certo Maestro, si gira…