Devotament

Te arunci spre mângâierea din palma mea, însă o ţin ferecată în pumnul strâns a refuz.

Te izbeşte întunerecul dintre noi: ochii mi i-am diguit să nu ţâşnească dragostea din matcă, braţele le-am ţintuit să nu zboare dorul, iar sufletul l-am închis într-o colivie din care nici o pasiune să nu evadeze.
Gura mi-a înghiţit cu şoaptele bucuria şi pe limbă am plantat strategic lame de ras... împotriva oricărei tentative.

Îngenuncheat în faţa templului inaccesibil, încerci cheie dupa cheie. O data la un veac eliberezi un surâs din captivitatea autoimpusă.

Noroc că suntem nemuritori şi că ai primit la naştere răbdare de înger.

Mie, cu mana trecutului tau