Alegere (un gand intre altele cinci)

Dimineaţa e singură.
Stă ca o promisiune.
Aici lumina se trezeşte înaintea luminii în care suntem îmbrăcaţi.

În ea se scaldă un râu: fix la mijlocul distantei dintre cine suntem si cine vrem să fim. Îl trecem aproape zilnic ca să ne întâlnim, de câte ori ne vedem răsărind pe celălalt mal.

Cred că pe rădăcinile sale creşte o grădină cu o singură piatră, are nume de zeu absent la care ne închinam în adolescenţe sălbatice.
Câteodată în ea cresc fire de iarbă albastre adăpostind fiecare grauntele şi vietatea lui inconfundabilă, cu anotimpul şi ora unică de-nflorire.

În depărtare se aude un vulcan. Am aflat că în adancurile lui mocneşte viitorul.

Vi şi tu cu mine?
Hai să ne trecem clipele cu apa, să inmugurim în brazda proaspătă,
să dăm rod în umbră
şi să murim în zori.