Origini

M-am născut târziu printre piramide. Tot ce era de inteles se explicase deja, tot ce nu făcea sens devenise legendă. O mare mă dăduse printre ceilalţi, o mare pasiune, o mare durere, o mare de emoţii al căror fir se pierde prin ani.
Când mi-am văzut pentru prima dată reflexia în nisip eram abia o scoică cu vis de uragan.
Îmi amintesc că era soare şi parfum de alge şi fluturări de păsări...şi de tine îmi amintesc. Erai caldă şi primeai apăsarea paşilor mei, mereu jucăuşă – îmi dăruiai cîte un val mic să-mi spele încruntarea din talpă.

Într-o zi te-am pierdut din vedere. Era ca şi cum verdele ar fi acoperit universul, iar soarele nu mai era prietenul meu ci hrana lui. M-am simţit aproape cu radacini şi n-am mai visat albastru de atunci.

Te respir sărată şi acum. Nările mele te adulmecă în gând pe-o urmă de rază de vară.

Între noi nu e vreodată adevarata distanţă, doar apa de nepătruns a oraşelor moderne: aş putea înnota prin ea până la coralii tăi să îti mângâi furtunile de altă dată.

Până atunci, îmi plec urechea la tânguirea ultimului grăunte de nisip din palma ce odată mă dezmierda.

Puternicei, iubitoarei si generoasei mele mări: Mama.