Impacare (cate sase ganduri sau sase sanse sau..)

Într-o seară m-aştepta Moartea acasă.
Surprins, am răsfoit agenda că nu-mi aminteam să fi stabilit o întalnire aşa târzie.
Mi-a zâmbit şi am simţit că aş fi îmbraţişat-o chiar atunci, sedus de absenţa sentimentelor ei. Aşa detaşată, însăşi răceala o făcea ispititoare.
I-am sărutat podul palmei cu care îmi anulase visele, apoi colţul gurii cu parfum de uitare şi când i-am gustat tâmpla am ştiut că departe m-aşteptau: tot ce-am uitat, tot ce n-am aflat, tot ce nu am iubit, tot ce n-am preţuit, tot ce înca n-am spus şi trăit.
I-am mulţumit
şi-am plecat
…împreună.