mă pregătesc să dorm, e 23:39
mă pregătesc să dorm visul ăsta de când m-am născut.
mi-e foame, foame rău, rău de tot. şi dezlănţuită în lume aş devora viitorul.
dar cum să încalc acordul de a trăi de la cap la coada fiecare zi, după o schiţă desenată acum 4,5 miliarde de ani?
păşesc în afara trupului meu: am mai dormit câte un pic şi alte dăţi, dar niciodată atât de multe vise nu m-au trăit, toate odată.
nu este nici un sunet altul decât al liniştii. aceea supremă, fără limbi ticăitoare de ceas, fără ecoul paşilor pe parchet, fără somn-uşorul de pe perna alaturată.
mi-e frică totuşi să trec graniţa dintre azi şi mâine.
pentru că ştiu: în fiecare dimineaţă ne trezim singuri mereu lângă altcineva.
ascultăm mesajele viselor de peste noapte cu disperare de orbi rătăciti pe autostradă.
În zori, iluziile ne ispitesc pleoapele către între-deschis.
În lumina crudă însă, calul alb este sur şi aripele sunt urme efemere pe zăpadă.
Ia-mă în braţe să dorm visul tău. Sunt sigură că se sfârşeste altfel.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu