Efemeride (trei ganduri)

Îmi curge muzica prin vene: în cuvintele altora regăsesc fragmente repetate din viaţa fiecăruia dintre tine şi fiecăruia dintre mine.

Ieşi te rog din norul meu plin de vrăjitoare cu chipuri nefericite, boloborosind blesteme din nici o limbă, ca să te privesc cum dormi şoptind că-mi vei împlini visele.
Trezeşte-te şi arată-mi trucurile cu care faci râsul şi plânsul. Învârteşte-te în dragostea de departe, moale şi pierdută, străină ca adâncul oceanelor adormite. Aştept...

Nimic.

Acuma ştiu. E prea târziu. Ţi-ai pierdut sufletul neschimbător. Iar eu n-am coadă de sirenă să ţi-l vânez. Nu te simţi vinovat: bogăţiile peşterilor submerse te vor aştepta dincolo de bariera timpului.

Dar dacă ar fi să îţi dau esenţa licorilor magice din care s-a născut Azi, te-aş redărui ţie aşa cum eşti, nu aşa cum speri să fi. Nu e nevoie să te ascunzi: viaţa ASTA e reală. Cu toate câte sunt. Deşi unii dintre noi sunt siguri că e după. Sau înainte. Sau paralel. Sau trăiesc într-o poveste scrisă de alti oameni cu imaginaţie mai bogată.